Sunt vaccinurile o cauză a autismului?

Se presupune adesea că „Bărbierul din Sevilla”, de Beaumarchais, sau celebra „Arie a calomniei” din ope­ra cu acelaşi nume, de Rossini, conţine acel citat atât de familiar în atâtea limbi şi ţări: „Calomniază, calomniază, până la urmă, tot se va prinde ceva“. În realitate, ideea a fost doar tradusă de Beaumar­chais și aparține filozofului englez Fran­cisc Bacon, care o exprimase cu peste o sută de ani înainte. Indiferent de originea ideii, aceasta s-a răspândit atât de mult în conştiinţa publică de pe tot mapamondul pentru că exprimă un adevăr observat de atâtea ori de fiecare dintre noi. O idee greşită, repetată suficient de frecvent, ajunge să fie crezută măcar de o parte din grupul social. Cam aşa stau lucrurile cu ideea că vaccinurile sunt o cauză (prin­cipala cauză, cred unii) a autismului, o afecţiune relativ vag definită (un spec­tru de afecţiuni), caracterizată printr-un deficit de comunicare şi care debutează relativ timpuriu în copilărie¹.

Cel puţin 20 de studii ştiinţifice rea­lizate până în anul 2011 au avut rezultate negative, infirmând orice asociere între un posibil efect advers al vaccinării ROR şi autism.

Că vaccinurile ar cauza autism repre­zintă unul dintre cele mai recente mituri medicale, un mit ale cărui origini pot fi identificate cu exactitate în timp şi spa­ţiu, deşi de cele mai multe ori originea miturilor (medicale ori ba) este difuză şi incertă. În anul 1998, un medic britanic, Andrew Wakefield, împreună cu 12 co­laboratori, publica un articol în prestigi­oasa revistă britanică Lancet, articol care indica o asociere între vaccinul MMR (în limba română, vaccinul este cunoscut ca ROR – rujeolă, oreion, rubeolă) şi au­tism². Studiul se baza pe date provenite de la numai 12 subiecţi (copii) şi utiliza o proiectare foarte simplistă, fără un grup de control, astfel încât concluziile erau de natură speculativă³. Autorii au fost pru­denţi în interpretarea rezultatelor în acel articol, nepretinzând că ar fi identificat vreo legătură de cauzalitate între vac­cin şi autism, ci numai o asociere între afecţiunile gastro-intestinale şi regresia în dezvoltare a copiilor, urmând ca teste virologice în curs de realizare să confirme sau să infirme ipoteza cauzalităţii⁴.

Cu toate acestea, autorul principal, dr. Wakefield, într-o conferinţă de pre­să şi în materiale difuzate de media, a afirmat că există un semn de întrebare privind posibila contribuţie a vaccinului ROR la declanşarea autismului şi că vac­cinurile monovalente (pentru o singură afecţiune) sunt mai sigure decât vaccinul trivalent ROR⁵. Le-a mai spus jurnalişti­lor că este o „problemă morală“ şi că el nu mai poate susţine continuarea utiliză­rii vaccinului de tip „3 în 1“⁶.

Ce a urmat a fost o lungă saga cu im­plicaţii pentru sănătatea publică, pentru mii de părinţi şi copii, pentru cercetarea medicală şi ştiinţifică, în general. Arti­colul din 1998, ca şi vacarmul generat în opinia publică de interpretarea mult mai radicală decât concluziile prudente ale articolului, au stimulat cercetători din di­ferite zone ale lumii să evalueze eventua­la legătură de cauzalitate. Pe de altă parte, în acel context, „criticii vaccinurilor, unii deja organizaţi şi alţii fiind părinţi recent galvanizaţi, au dezvoltat o lume alterna­tivă de studii care să-i legitimeze intern, bloguri, conferinţe, publicaţii şi purtători de cuvânt care să afirme o conexiune [cu vaccinurile]“⁷.

Cel puţin 20 de studii ştiinţifice rea­lizate până în anul 2011 au avut rezultate negative, infirmând orice asociere între un posibil efect advers al vaccinării ROR şi autism. După peste 10 ani de la contro­versatul articol, a devenit evident că acele rezultate raportate în anul 1998 puteau avea două explicaţii: o asociere descoperi­tă din întâmplare (la un număr de numai 12 subiecţi, probabilitatea unei asemenea asocieri aleatoare este destul de ridicată) sau existenţa unei fraude ştiinţifice. Din păcate, investigaţia organismului britanic răspunzător de buna practică medicală (General Medical Council) a stabilit că a fost vorba de fraudă şi manipulare⁸. În anul 2011, un jurnalist de investigaţie, Brian Deer, a publicat istoria completă în prestigiosul British Medical Journal, arătând că Wakefield fusese abordat de câţiva avocaţi care reprezentau un grup de lobby anti-vaccinare, iar aceştia au fi­nanţat cercetările lui Wakefield⁹.

Volumul de date care demonstrează că nu există nicio asociere între vaccinul ROR sau vaccinuri, în general, şi autism sau bolile din spectrul autismului este impresionant.

Volumul de date care demonstrează că nu există nicio asociere între vaccinul ROR sau vaccinuri, în general, şi autism sau bolile din spectrul autismului este impresionant. Cea mai recentă metaana­liză (analiză statistică globală, bazată pe reunirea datelor din mai multe studii dis­tincte) s-a bazat pe date provenite de la peste un milion de copii şi din studii co­recte metodologic şi nu a identificat ni­cio asemenea asociere. Constatarea a fost valabilă atât pentru vaccinuri în general, cât şi pentru vaccinul ROR. Aceeaşi me­taanaliză nu a identificat nicio asociere între autism şi Thiomersal, un conser­vant pe bază de mercur care a fost utilizat în trecut în compoziţia vaccinurilor¹⁰. În trecut au existat speculaţii că mercurul din tiomersal ar putea contribui cauzal la apariţia bolilor din spectrul autismului, dar această metaanaliză nu a confirmat aceste speculaţii. Chiar mai recent, o me­taanaliză realizată de cercetători japonezi a investigat eventuala corelaţie între ex­punerea la mercurul din tiomersal sau la mercurul din mediul înconjurător şi bolile din spectrul autismului. Deşi s-a înregistrat o corelaţie între nivelul mer­curului anorganic sau organic din mediu şi riscul bolilor din spectrul autismului, nu s-a evidenţiat nicio asemenea corela­ţie între expunerea la tiomersal şi bolile din spectrul autismului¹¹. Altfel spus, co­piii care au fost expuşi la tiomersal (prin vaccinare) au dezvoltat autism în aceeaşi proporţie ca şi copiii care nu au fost ex­puşi la tiomersal*.

Centrul pentru Controlul şi Preveni­rea Bolilor (CDC) din SUA a conchis că „studii ştiinţifice realizate cu grijă nu au descoperit nicio legătură între vaccinul ROR şi autism“¹², precum şi că tiomersa­lul, în dozele foarte mici din vaccin, nu cauzează autism. Institutul de Medicină (IOM) şi Academia Americană de Pe­diatrie au ajuns la concluzii similare¹³. Şi totuşi unii părinţi relatează cum imediat după vaccin (în aceeaşi zi, la o zi, la două sau după o săptămână), copilul a început să fie altfel decât înainte.

Cum este posibil să nu fie nicio legă­tură cu vaccinul? Explicaţia este simplă: autismul este o boală cronică, adesea identificată în primele 18-30 de luni de viaţă, adică exact în perioada în care se administrează anumite vaccinuri, pre­cum ROR. Cum numărul copiilor vacci­naţi este în general foarte mare (majori­tatea părinţilor încă îşi vaccinează copiii), este foarte posibil ca debutul simptome­lor autismului să se suprapună cu actul vaccinării. Cel mai important de ştiut însă este că, aşa cum afirmă Academia Americană de Pediatrie, „majoritatea experţilor sunt de acord că autismul este o afecţiune care începe înainte de naştere. Studii efectuate la persoane cu autism au identificat anomalii în structurile creie­rului care se dezvoltă în primele săptă­mâni de gestaţie (adică în timp ce fătul este în uter)“¹⁴.

Desigur, este mai uşor să analizezi datele într-o manieră impersonală, neu­tră, decât să fii un părinte al cărui copil nu este un număr, ci o parte din fiinţa tatălui şi a mamei. Dar chiar şi părinţii trebuie să se lase conduşi mai degra­bă de date decât de frica iraţională. „Ca epidemiolog“, scrie autorul metaanalizei citate mai sus, „cred datele prezentate în această metaanaliză. Totuşi, ca părinte a trei copii, am o oarecare înţelegere pen­tru temerile asociate reacţiilor şi efecte­lor vaccinurilor. Primii mei doi copii au avut convulsii febrile după vaccinările de rutină. Aceste evenimente nu m-au oprit să-mi vaccinez cel de-al treilea copil, dar am luat unele măsuri proactive pentru a reduce riscul unor efecte adverse asemă­nătoare. Mi-am vaccinat copilul dimi­neaţa, astfel încât să putem fi conştienţi dacă apărea vreo reacţie adversă timpu­rie în cursul acelei zile şi i-am dat copi­lului meu şi o doză de paracetamol cu 30 de minute înainte de vaccinare, pentru a reduce febra care s-ar putea dezvolta după injecţie.“¹⁵

Altminteri, este regre­tabil că nu există un vaccin împotriva ignoranţei¹⁶.

---

Articolul „Cauzează vaccinurile autism” a fost preluat
cu permisiune din revista Viață + Sănătate, februarie 2015.
Autor: lect. univ. farm. Robert Ancuceanu

---

 

Note:

1. Savoy M. Autism: 5 misconceptions that can compli­cate care. J Fam Pract. 2014; 63(6):310-4.
2. Wakefield AJ, Murch SH, Anthony A, Linnell J, Casson DM, Malik M, Berelowitz M, Dhillon AP, Thom­son MA, Harvey P, Valentine A, Davies SE, Walker-Smith JA. Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children. Lancet. 1998 Feb 28;351(9103):637-41. Retraction in: Lancet. 2010 Feb 6;375(9713):445. Partial retraction in: Murch SH, An­thony A, Casson DH, Malik M, Berelowitz M, Dhillon AP, Thomson MA, Valentine A, Davies SE, Walker-Smith JA. Lancet. 2004;363(9411):750.
3. Rao TS, Andrade C. The MMR vaccine and autism: Sensation, refutation, retraction, and fraud. Indian J Psychi­atry. 2011; 53(2):95-6.
4. Patil RR. MMR vaccination and autism: learnings and implications. Hum Vaccin. 2011; 7(2):281-2.
5. A. Wakefield, transcriere a unui interviu datat 4 februarie 1998, disponibil la http://briandeer.com/wa­kefield/royal-video.htm [01.01.2015].
6. Triggle N. Wakefield and autism: the story that will not go away. http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/8481583. stm [01.01.2015].
7. Kirkland A. The legitimacy of vaccine critics: what is left after the autism hypothesis? J Health Polit Policy Law. 2012; 37(1):69-97.
8. Patil RR. op. cit. Hum Vaccin. 2011; 7(2):281-2.
9. Maisonneuve H, Floret D. Affaire Wakefield : 12 ans d’errance car aucun lien entre autisme et vaccination ROR n’a été montré. Presse Med. 2012; 41(9 Pt 1):827-34.
10. Taylor LE, Swerdfeger AL, Eslick GD. Vaccines are not associated with autism: an evidence-based me­ta-analysis of case-control and cohort studies. Vaccine. 2014; 32(29):3623-9.
11. Yoshimasu K, Kiyohara C, Takemura S, Nakai K. A meta-analysis of the evidence on the impact of prenatal and early infancy exposures to mercury on autism and at­tention deficit/hyperactivity disorder in the childhood. Neu­rotoxicology. 2014; 44:121-31.
12. *** MMR Vaccine and Autism – CDC. http:// www.in.gov/isdh/files/MMR_VaccineAutismFacts.pdf [01.01.2015].
13. Poland GA. MMR vaccine and autism: vaccine nihilism and postmodern science. Mayo Clin Proc. 2011; 86(9):869-71.
14. American Academy of Pediatrics. Autism facts. http://www2.aap.org/immunization/families/autismfacts. html [01.01.2015].
15. Taylor LE, Swerdfeger AL, Eslick GD. op. cit. Vac­cine. 2014; 32(29):3623-9.
16. op. cit.

* O minoritate insignifiantă pentru comunitatea ştiinţifică, dar foarte vocală şi cu oarecare rezonanţă la ni­velul unei părţi a societăţii, continuă să susţină contrariul, republicând aceleaşi date discutabile în câteva jurnale şti­inţifice al căror proces editorial este cel puţin discutabil. Cel mai recent asemenea exemplu este Methodological issues and evidence of malfeasance in research purpor­ting to show thimerosal in vaccines is safe. Biomed Res Int. 2014;2014:247218, scris de Hooker B, Kern J, Geier D, Haley B, Sykes L, King P, Geier M. Toţi autorii acestui arti­col au fost implicaţi în procese judiciare, pronunţându-se ca experţi împotriva vaccinurilor, deşi le lipsesc calificările academice sau sunt discutabile la cei mai mulţi. B. Hooker este inginer chimist şi, recent, un alt articol antivaccinare i-a fost retractat de editor ca urmare a unui conflict de in­terese nedeclarat şi a unor probleme de validitate a anali­zei datelor din articolul respectiv (A se vedea http://www. translationalneurodegeneration.com/content/3/1/22). Licenţa de practică medicală a dr. Mark Geier (ultimul au­tor al articolului mai sus menţionat) a fost retrasă din mai multe state americane pentru încălcarea mai multor nor­me de practică şi etică medicală (a se vedea https://www. mbp.state.md.us/bpqapp/Orders/D2425004.271.PDF).